Programele de educaţie parentală sunt parte integrantă a
politicilor de sprijinire a familiilor şi sunt fundamentate pe două
principii (Carter, 1996):
- Cel mai bun mijloc pentru a influenţa favorabil dezvoltarea copiilor şi comportamentele acestora este să acţionezi asupra convingerilor, atitudinilor şi comportamentelor părinţilor, căci aceştia sunt cei mai timpurii şi mai apropiaţi educatori ai copiilor.
- Modul cum să fii părinte se învaţă şi se exersează şi nu este înnăscut sau moştenit.
Educaţia parentală se referă la programele care ajută părinţii să îşi dezvolte şi să îşi îmbunătăţească abilităţile parentale, să înţeleagă dezvoltarea copilului, să înveţe să reducă stresul care poate afecta funcţionalitatea parentală, şi să înveţe să folosească modalităţi alternative de abordare a situaţiilor dificile întâlnite cu copiii (Small, 1990).
Scopul programelor de educaţie parentală este acela de susţinere a parentalităţii, văzut ca un ansamblu de atitudini şi practici educative, care actualizează competenţele părinţilor (cu sensul de a le acorda la sistemul de valori promovat în societate). Educaţia parentală urmăreşte nu doar dezvoltarea competenţelor practice, ci şi a celor reflexive. Exerciţiul practic al parentalităţii este definit mai degrabă ca un proces al unei practicii reflexive şi nu doar un set de îndeletniciri sau sarcini practice care trebuie învăţate şi care definesc rigid rolurile de mamă şi de tată (Golding, 2000).
- Cel mai bun mijloc pentru a influenţa favorabil dezvoltarea copiilor şi comportamentele acestora este să acţionezi asupra convingerilor, atitudinilor şi comportamentelor părinţilor, căci aceştia sunt cei mai timpurii şi mai apropiaţi educatori ai copiilor.
- Modul cum să fii părinte se învaţă şi se exersează şi nu este înnăscut sau moştenit.
Educaţia parentală se referă la programele care ajută părinţii să îşi dezvolte şi să îşi îmbunătăţească abilităţile parentale, să înţeleagă dezvoltarea copilului, să înveţe să reducă stresul care poate afecta funcţionalitatea parentală, şi să înveţe să folosească modalităţi alternative de abordare a situaţiilor dificile întâlnite cu copiii (Small, 1990).
Scopul programelor de educaţie parentală este acela de susţinere a parentalităţii, văzut ca un ansamblu de atitudini şi practici educative, care actualizează competenţele părinţilor (cu sensul de a le acorda la sistemul de valori promovat în societate). Educaţia parentală urmăreşte nu doar dezvoltarea competenţelor practice, ci şi a celor reflexive. Exerciţiul practic al parentalităţii este definit mai degrabă ca un proces al unei practicii reflexive şi nu doar un set de îndeletniciri sau sarcini practice care trebuie învăţate şi care definesc rigid rolurile de mamă şi de tată (Golding, 2000).
Stimați părinți, dacă doriți să participați la trainingul educațional parental, vă rog să vă înregistrați AICI
Click to set custom HTML
Нажмите здесь, чтобы отредактировать..